Blog

Life as it is

News

10 motive să nu ratezi SMART WEDD, evenimentul despre nunţi cu personalitate, cu premii şi reduceri de peste 12.000 de lei

February 22, 2019

Poate că ai văzut, în social media, zilele astea, că duminică după-amiază, la Ibis, în Constanţa, are loc prima ediţie a evenimentului SMART WEDD. Nu-i un târg de nuntă, aşa cum ai fi tentat(ă) să crezi. E o întâlnire „cu folos“, din care încercăm să tragem concluzii şi să dăm definiţia nunţii cu personalitate.

Vom vorbi despre evenimente organizate după chipul şi asemănarea mirilor, şi nu după tiparele care spun că „aşa se face“. Despre cum mirii trebuie să fie cei mai fericiţi oameni de pe planetă în ziua nunţii (că doar de-aia au decis să se căsătorească, nu?) şi despre cum să organizăm totul astfel încât stresul să nu acapareze momentul.

Şi, dacă încă nu te-am convins să renunţi la o după-amiază petrecută pe Netflix sau la mall, în favoarea unui eveniment de socializare, îţi mai las aici 10 motive numai bune să te convingă să spui DA primei ediţii SMART WEDD!

  1. Accesul este gratuit. Ţi-am promis că va fi o întâlnire ca-ntre prieteni, aşa că nu e cazul să-ţi cerem bani!
  2. E un bun prilej pentru socializare. Cunoşti oameni noi, furnizori de servicii, aşa că, dacă ai în agenda de anul ăsta (sau anul viitor. sau…cândva) propria nuntă, o să-ţi prindă bine.
  3. Ai ocazia să pui întrebări. O să afli de ce un serviciu costă mai mult decât altul şi cum îţi alegi furnizorul potrivit stilului tău.
  4. Afli care sunt tendinţele din acest an, ce rochii şi coafuri se poartă, cum alegi machiajul şi aranjamentele florale în ton cu personalitatea ta.
  5. Descoperi servicii nou apărute pe piaţă. De exemplu, ştiai despre ziarul de nuntă? 🙂
  6. Testezi cabina foto. Da, poate-ai auzit despre ea, acum vei pleca acasă cu o fotografie de la prima ediţie SMART WEDD.
  7. Deguşti produse…surprinzătoare pentru candy bar. De exemplu, ce-ai spune despre un dulce pentru nuntă realizat numai din ingrediente naturale, după reţete de pe vremea bunicii?!
  8. Te delectezi cu o prezentare de rochii de mireasă şi una de rochii de seară. Aşa că poţi veni şi cu naşa, dar şi cu domnişoarele de onoare, fiindcă se pot inspira şi ele!
  9. Dacă te hotărăşti să închei un contract pe loc, beneficiezi de preţuri speciale (nu, n-am crescut preţurile înainte! 🙂 )
  10. Dacă cele nouă motive nu te-au convins, atunci al zecelea sigur o va face! Avem premii şi vouchere de reducere de peste 12.000 de lei!

Aşadar, pe scurt, SMART WEDD înseamnă câteva ore de socializare, idei pentru o nuntă altfel, consiliere pentru evenimentul perfect, plus un MEGA-CONCURS cu premii și reduceri de peste 12.000 de lei! Vii și tu? 🙂

P.S. Poţi confirma prezenţa accesând evenimentul de pe facebook. Te aşteptăm şi în comunitatea SMART WEDD, dar şi pe pagina oficială!

776 total views, no views today

Blog

Ce este un ziar personalizat?

July 18, 2018

Nu are apariţie periodică. Nu-l găseşti la chioşcurile de ziare. Este un ziar realizat pentru evenimente speciale, activităţi, pentru promovarea unor afaceri sau a unor organizaţii. Un ziar pe care îl realizăm pentru tine, în funcţie de dorinţele tale, de personalitatea ta sau de imaginea brandului pe care îl promovezi.

Să spunem că îl dedicăm unui eveniment fericit. Poate fi petrecerea de nuntă, de botez, o aniversare sau, pur şi simplu, o ocazie specială. Poate fi evenimentul de absolvire sau întâlnirea după 20 de ani de la terminarea facultăţii. Poate fi aniversarea unui an de căsătorie sau sărbătorirea nunţii de aur. Poate fi, pur şi simplu, un ziar de familie.

(more…)

1,085 total views, no views today

Cuvinte Inspirate

Când clipele de fericire devin nemuritoare

July 9, 2018

Mâinile îi alunecară uşor pe geamantanul ce mirosea a lemn vechi, a poveste şi-a emoţie. Încă mai păstra ceva din strălucirea de odinioară. Era ca o cutie a timpului, pe care ea nu îndrăznise s-o deschidă până acum. Bunica i-o dăruise cu atâta dragoste! I-a spus atunci că e cutia ei cu amintiri, pe care o păstrase cu sfinţenie până-n clipa când şi-a dat seama că memoria ei se transforma treptat într-un puzzle incomplet. Atunci i-a încredinţat-o, iar ea o primise cu atâta emoţie, încât până acum nu avusese suficient curaj s-o deschidă. Acolo se afla, de fapt, o parte din povestea ei, din rădăcinile ei.

Încuietoarea se deschise cu un scârţâit mut, ca un arc peste timp. În clipa aia, ea simţi că e singură în univers, că se-ndreaptă către un „atunci“ despre care nu ştia mai nimic. Bunica plecase din lumea asta de câţiva ani buni, cu acelaşi zâmbet cald, aducător de pace. Îi simţea lipsa, mai ales în zilele de sărbătoare. Dar astăzi dorul era parcă mai puternic decât oricând. De-asta îşi făcuse curaj şi decisese că e vremea să deschidă cufărul cu amintiri. Şi-acum, iată, îl avea în faţă. Un teanc de scrisori îngălbenite de timp, mai multe cărţi poştale, telegrame, fotografii pe care nu le văzuse niciodată – toate erau aşezate ordonat, ca şi cum cufărul fusese ferecat de curând. Printre ele, un ziar vechi, cu o denumire necunoscută: „De ce-ar fi ţinut bunica un ziar aici?“.

Îl despături cu grijă şi îl aşeză peste genunchi, apoi ochii i se opriră pe o dată şi, imediat, peste o fotografie. 24 iunie 1937 – „Nuntă cu dichis. O pereche de 36 de ani…la un loc“. Privirea i se opri pe ochii miresei. Parcă ar fi fost ai ei, parcă-i era cunoscută. Apoi alunecă pe spirala timpului.

Îşi aminti că-n serile de iarnă, la gura sobei, bunica avea obiceiul să povestească. Nu erau simple poveşti, erau întâmplări din propria ei viaţă. Uneori se întrista, alteori avea sclipiri în ochi. Aşa aflaseră nepoţii că avea 18 ani când devenea soţia celui mai chipeş tânăr din Liceul de Băieţi, bunicul lor. Ce-i drept, şi ea era de o frumuseţe rară, încât toată urbea a vorbit zile la rând despre cât de bine se potriveau. Aşa ajunseseră, pasămite, şi-n ziarul local. (more…)

772 total views, no views today

Blog

Despre jurnalism, viaţă şi clipe de fericire

May 21, 2018

Uşa redacţiei se deschide din nou, iar de dincolo de ea apare un alt chip trist. O femeie la vreo 50 de ani, cu privirea deznădăjduită. Pare învinsă de soarele ucigător al verii toride. Un singur pas şi chipul i se luminează: „Cred că am nimerit unde trebuie, nu-i aşa? Am fost peste tot, numai dumneavoastră mă mai puteţi ajuta!“.

Începe apoi să povestească, în lacrimi, că soţul, cu un picior amputat, a primit la reeveluare o pensie mai mică. Pentru că a fost reîncadrat în gradul de handicap. Habar n-are motivul, căci el tot fără un picior este. Comisia a decis asta, după ce l-a văzut ultima oară. Povesteşte dintr-o răsuflare şi adaugă, din când în când, că noi, jurnaliştii, am rămas ultima ei speranţă. Cum să nu fie aşa, când toată lumea i-a spus că în mod sigur îi vom rezolva problema?!

O asculţi, iar sufletul ţi se umple din nou de revoltă. Ai vrea s-o iei în braţe, dar e doar o străină care îşi pune toate speranţele în condeiul tău: „Nu-i aşa că o să mă ajutaţi?“. Ai vrea să-l ai în faţă pe medicul care a decis că unui om fără picior timpul îi vindecă neputinţa. Ai vrea să-l priveşti în ochi şi să-l întrebi cât de strâmbă-i este gândirea. Ai vrea…

E doar o poveste, din multele spuse, vorbite, scrise şi rescrise în redacţiile din România. Oameni nedreptăţiţi de stat, de viaţă, de hazard, care vin să-şi plângă nemulţumirea văzând în ochii jurnaliştilor luminiţa de la capătul tunelului.

La finalul fiecărei zile, când tragi linie, adormi cu poveştile astea-n suflet. Cu mâhnirea că articolul pe care l-ai scris ar putea schimba prea puţin. Că-i doar o picătură în oceanul nedreptăţii. Lupţi cu nepăsarea autorităţilor, lupţi cu ura gratuită a oamenilor, lupţi cu nemulţumirea lor c-ai făcut prea puţin, când chiar şi tu ţi-ai fi dorit să faci mai mult…

De multe ori îţi spui că era mai bine să alegi să faci altceva. Că-i prea multă frustrare, prea multă neputinţă, că multe din problemele oamenilor care-şi pun speranţa în tine le ai şi tu. Şi tot neputincios eşti.

Românii sunt cei mai nefericiţi dintre europeni, spun studiile. O fi musai să valideze cercetătorii ştirea asta? O vedem cu ochiul liber, pe stradă. O vedem în îngrijorarea tinerilor şi-n resemnarea bătrânilor, care-şi refuză dreptul la fericire şi se aşează cuminţi şi trişti pe un scaun, în anticamera morţii. O vedem chiar şi-n privirea ino-centă a copiilor neiubiţi.

Când scrii ani la rând despre oameni nedreptăţiţi, despre marea bubă fără leac din Sănătate, despre neputinţa părinţilor care nu au bani să-şi salveze copiii, despre autorităţi incompetente, despre nesimţire, despre nemulţumirile oamenilor, în general, ajungi să crezi că întreaga realitate-i în nuanţe de gri. Sau, simplu, că-i neagră.   Te-ntrebi dacă oamenii au şi poveşti frumoase, şi zâmbete, şi optimism. Şi speranţă. Şi-ţi doreşti să-i descoperi şi să le povesteşti şi altora despre ei.

Aşa a apărut proiectul CLIPE DE FERICIRE. Din dorinţa de a vorbi şi despre fericire! Despre viaţă, într-o lumină aparte. Despre oameni şi momente. Despre inspiraţie.

De ce într-un ziar? Pentru că ne place să stocăm amintiri, iar, peste ani, e poate singura dovadă a unor momente unice. Da, fiindcă fericirea e atât de fragilă! Ne-o aduce un suflet, o aromă, ne-o aduce căldura sau, dimpotrivă, răcoarea unei seri de vară. Ne-o aduce regăsirea unui suflet sau a unui obiect pierdut, ne-o aduce acel element ce completează puzzle-ul unei zile! Ne-o aduce un eveniment petrecut cu oameni dragi! Ne-o aduce o secundă sau o rază de soare. Sau un cuvânt.

(more…)

744 total views, no views today